Cauza Gingis c. României (4 noiembrie 2008) – recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilelor naţionalizate în considerentele hotărârii

          Starea de fapt pertinentă
         Printr-o decizie din 24 martie 1987 a Consiliului municipal, emisă în baza Decretului nr. 223/1974, statul român a naţionalizat apartamentul reclamanţilor, soţ şi soţie, pe motiv că au părăsit ţara pentru a se stabili în Statele Unite ale Americii.
         Apartamentul, situat în Constanţa, a fost vândut în 12 septembrie 1996 de stat [...]

Hotărârea în cauza Tănase c. României (12.05.2009) – tratament inuman şi durata excesivă a arestării

      Reclamantul Niculae Tănase este cetăţean român născut în 1953 şi locuieşte la Bucureşti. În februarie 2001, în calitate de administrator al unei societăţi comerciale ce desfăşura activităţi cu produse petroliere, a fost inculpat şi arestat, fiind suspectat, printre altele, de înşelăciune, evaziune fiscală, fals în înscrisuri şi deturnare de fonduri. A fost încarcerat în [...]

Sfera noţiunii de „consumator” în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 119/2007

În cadrul litigiilor având ca obiect cereri de emitere a ordonanţei de plată întemeiate pe dispoziţiile O.U.G. nr. 119/2007 se invocă de către societăţile comerciale chemate în judecată în calitate de debitoare excepţia inadmisibilităţii acţiunii, cu motivarea că potrivit art. 2 alin. 2 lit. b din ordonanţă nu sunt incluse în sfera sa de aplicare [...]

Hotărârea CJCE în cauza C-388/07 The Incorporated Trustees of the National Council on Ageing (England)/Secretary of State for Business, Enterprise and Regulatory Reform

Curtea clarifică condiţiile în care statele membre pot autoriza concedierea lucrătorilor pe motive de pensionare.
O legislație națională poate prevedea, în mod general, că acest tip de diferență de tratament pe motive de vârstă este justificată dacă reprezintă un mijloc proporțional de a atinge un obiectiv legitim de politică socială în legătură cu politica ocupării [...]

Hotărârea în cauza Ćosić c. Croaţiei (15 ianuarie 2009) – evacuarea chiriaşului cu încălcarea dreptului la domiciliu

Deciziile autorităţilor naţionale au fost întemeiate numai pe concluzia că reclamanta nu avea niciun drept pentru a ocupa apartamentul potrivit dreptului intern, fără a mai analiza proporţionalitatea măsurii ce urma să fie aplicată.

Garanţiile prevăzute de Convenţie impun ca ingerinţa în dreptul reclamantei la respectarea domiciliului să nu fie bazată doar pe lege, ci trebuie să fie şi proporţională în lumina art. 8 par. 2 cu scopul legitim urmărit, având în vedere circumstanţele deosebite ale cauzei.

Nicio dispoziţie legală din dreptul intern nu trebuie interpretată şi aplicată într-o manieră incompatibilă cu obligaţiile asumate prin Convenţie.

Pierderea locuinţei de către o persoană este o formă extremă a ingerinţei în dreptul la respectarea domiciliului. Orice persoană ce riscă o restrângere atât de gravă trebuie în principiu să poată cere unui tribunal independent să stabilească proporţionalitatea şi rezonabilitatea măsurii prin prisma art. 8 din Convenţie, chiar dacă, potrivit dreptului intern, dreptul său de a folosi un imobil s-a stins.

Modificarea Legii nr. 10/2001, jurisprudenţa CEDO şi recursul în interesul legii privind admisibilitatea acţiunii în revendicare

Ultimul proiect de modificare a Legii nr. 10/2001 aflat în dezbatere din luna octombrie nu a intrat încă în vigoare pentru că a fost supus controlului de constituţionalitate anterior promulgării, atât la sesizarea deputaţilor (respinsă prin decizia Curţii Constituţionale nr. 1351/10 decembrie 2008), cât şi la sesizarea Preşedintelui României (respinsă printr-o decizie din 14 ianuarie [...]