Case pentru poliţişti. Ministerul Internelor şi Reformei Administrative devine primul dezvoltator imobiliar al ţării

Din tot ce citesc în comunicatul de presă dat de Ministrul Internelor în 2 septembrie 2008, numai problema ultrajului mi se pare într-adevăr serioasă, în varianta folosirii de expresii jignitoare care nu este incriminată, dar şi în variantele incriminate în prezent, care nu sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, pentru a îndeplini condiţiile art. 148 Cpp in vederea luării unei masuri preventive fata de făptuitor.

Nici problema asigurărilor de viaţă nu este de neglijat, mai ales că poliţiştii au un contact direct cu infractorii în toate domeniile în care activează aceştia. Probabil au considerat însă că e mai bine să instituie fonduri proprii pentru plata de despăgubiri, iar nu să achite asigurări de viaţă pentru toţi angajaţii. Cel puţin eu aşa înţeleg din comunicat.

Cât despre cei 50 % nu pot să spun decât că ideea nu este rea, pentru că banii oricum se plăteau aceloraşi persoane cu titlu de chirie, dar aşa cum este gandit proiectul nu este decât o nouă modalitate de a înşela statul.

Proiectul se află pe site-ul Ministerului Internelor, iar modificarea privind locuinţa vizează art. 32 din O.U.G. nr. 360/2002, care va avea următorul cuprins:

Art. 32 – (1) Poliţistul va fi sprijinit în construirea sau cumpărarea, o singură dată în timpul carierei, a unei locuinţe proprietate personalã în localitatea în care îşi are sediul unitatea la care este încadrat, în condiţiile legii.

(2) Poliţistul care nu deţine locuinţă proprietate personală, nici el şi nici soţul/soţia, în localitatea în care îşi are sediul unitatea la care este încadrat beneficiază de sprijinul prevăzut la alin. (1) prin acordarea unei indemnizaţii lunare de 50% din salariul de bază, pe o perioadă ce nu poate depăşi 15 ani.

(3) În situaţia în care poliţistul este căsătorit iar soţia/soţul este poliţist sau cadru militar în activitate, indemnizaţia prevăzută la alin. (2) se acordă numai unuia dintre aceştia.

(4) Metodologia de acordare şi sistare a indemnizaţiei prevăzute la alin. (2) se stabileşte prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative.

(5) Poliţiştii nu pot beneficia, în acelaşi timp, de indemnizaţia prevăzută la alin. (2) şi de cea prevăzută la art. 31 alin. (1) sau alin. (11).

(6) Indemnizaţia prevăzută la alin. (2) nu se acordă poliţiştilor care şi-au cumpărat locuinţa de serviciu în condiţiile Legii nr. 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au in administrare, cu modificările şi completările ulterioare, şi nici celor care beneficiază de orice alte forme de sprijin pentru construirea sau cumpărarea unei locuinţe, acordat în condiţiile alin. (1) .

(7) Poliţistul care nu mai poate beneficia de compensaţia lunară pentru chirie, ca urmare a achiziţionării în sistemul creditelor bancare a unei locuinţe proprietate personală, în localitatea în care îşi are sediul unitatea la care este încadrat, are dreptul la indemnizaţia prevăzută la alin. (2) pe o perioadă ce nu poate depăşi durata creditului aflat în derulare, dar nu mai mult de 15 ani.”

 Iată şi nota de fundamentare, din care  citez: 

Norma va facilita accesul la o locuinţă proprietate personală pentru poliţistul care nu deţine a asemenea locuinţă în localitatea unde este încadrat, demersul propus fiind cu atât mai justificat cu cât în asemenea cazuri poliţistul beneficiază de sume similare pentru plata chiriei. Potrivit reglementărilor propuse, poliţiştii pot beneficia, alternativ, de dreptul menţionat anterior, ori de compensaţia pentru chirie; totodată, se propune ca norma să nu se aplice poliţiştilor care şi-au cumpărat locuinţa de serviciu în condiţiile Legii nr. 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au in administrare, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin propunerea de reglementare menţionată, se doreşte a se institui un drept compensatoriu pentru riscurile la care sunt expuşi poliţiştii, potrivit îndatoririlor pe care le au îndeplinit. Sprijinul propus pentru poliţişti este corespunzător actualului context, caracterizat prin puterea redusă de cumpărare a acestei categorii de personal, raportată la nivelul încă foarte ridicat al dobânzilor la creditele ipotecare.

Nu trebuie omis nici că dispoziţia în cauză va crea posibilitatea asigurării unui climat de stabilitate în structurile încadrate cu poliţişti, creând coeziune între lucrător şi instituţie.

 Punctele slabe ale modificării legislative, care vor fi speculate în curând, sunt următoarele:

 sprijinul se acordă poliţiştilor care nu au o locuinţă în localitatea în care îşi are sediul unitatea la care sunt încadraţi. Prin urmare, chiar dacă poliţistul locuieşte într-o vilă la 2 km de Bucureşti, va putea beneficia de acest ajutor pentru a achiziţiona un apartament în Bucureşti. Este foarte cunoscut faptul că persoanele cu funcţii de conducere în unităţi mai mari (inspectori-şefi la nivel de IPJ, şefi de direcţii la nivel de IGP etc.) provin din alte oraşe, unde au reuşit să îşi cumpere deja locuinţă.

 Persoanele care au avut în ultimul an locuinţă în acea localitate nu sunt excluse de la acordarea sprijinului. Prin urmare, dacă au vândut/donat locuinţa unei rude de gradul I (fiu, părinte) înainte de apariţia legii, vor beneficia totuşi de ajutorul financiar.

– Beneficiază inclusiv poliţiştii care au contractat credite pentru achiziţionarea de apartamente, poate tocmai pentru că nu le pot vinde/ dona repede (ipotecă în favoarea băncii) pentru a îndeplini şi ei condiţiile legale.

– Acordarea acestor sume nu este însoţită de anumite garanţii sau limitări. Există poliţişti cu salarii de 100 de milioane care vor primi „ajutor” de 50 de milioane, probabil mult peste nivelul ratei la bancă sau peste necesarul construirii unei locuinţe în regie proprie.

         Ceea ce mi se pare totuşi ieşit din comun este că în Ministerul Internelor sunt câteva zeci de mii de poliţişti care vor beneficia de acest ajutor, pe când in Ministerul Justiţiei sunt numai câteva mii de magistraţi.

Sumele plătite de Ministerul Justiţiei pentru decontarea chiriei ar putea fi de asemenea folosite ca sprijin pentru construirea sau achiziţionarea unui imobil. Nu ar fi vorba de fonduri suplimentare si ar fi un real ajutor pentru magistraţi. Să nu mai spun că independenţa magistraţilor presupune şi anumite „sacrificii” din partea statului, pentru că nu mi se pare suficient ca unui magistrat să i se deconteze chiria, atâta timp cât el este la cheremul unui locator, într-o stare de provizorat şi nesiguranţă.

Cu toate acestea, se pare că numai poliţiştii beneficiază de acest proiect al statului, care cred că a fost gândit să treacă odată cu salarizarea magistraţilor.

La Ministerul Internelor se găsesc şi oameni orientaţi şi nu ar fi exclus ca proiectul să treacă de Parlament. 

4 thoughts on “Case pentru poliţişti. Ministerul Internelor şi Reformei Administrative devine primul dezvoltator imobiliar al ţării

  1. Dar la tinerii profesori de ce nu se gandeste nimeni? Cum sa-ti cumperi o casa cu un salariu de 1 500 RON?
    Sa le fie rusine celor care fac astfel de discriminari. Mult isi
    tocesc domnii politisti coatele (si neuronii) cu doctorate si
    alte studii, ca sa merite ajutoare de genul asta…

  2. Oricate doctorate si neuroni ai consuma daca acest lucru nu se finalizeaza in aducerea de plus valoare societatii, efortul tau este inutil. Cat despre doctorate personal nu cunosc nici un posesor real al unui asemenea titlu castigand numai 1500 lei. Doctorate formale nu valoreaza mai mult decat valoarea hartiei pe care este tiparit titlul . Cand vei munci cu adevarat pt doctorat , cand iti vei pune cu adevarat neuronii in slujba satisfaceri unei necesitati organice de a cunoaste te asigur tinere domn ca nu vei mai avea timp sa iti exteriorizezi complexele si frustrarile

  3. Stimate domn, de unde stii ca doctoratul meu nu aduce „plus valoare” societatii? Sunt lector doctor la o universitate de stat si nu cred ca stau degeaba acolo, nici ca munca mea e zero. Pe profesori, ingineri, medici, juristi etc. cine ii face ceea ce sunt? Nu noi?
    Sa stiti ca nu am luat titlul de doctor la norma, cum se intampla, din pacate, azi, asa ca nu mai jigniti in necunostinta de cauza.
    Salariul meu este de numai 1500 de RON si va pot trimite o copie scanata de pe fluturasul de salariu, ca sa va lamuriti cum traieste un tanar profesor universitar.
    Fluturas de salariu

  4. Vad ca evidenta v-a readus la tacere. Mai aveti comentarii rautacioase de postat, care erau rodul unei lipse de informare crase?
    Va mai sutineti parerea exprimata aici: „Cat despre doctorate personal nu cunosc nici un posesor real al unui asemenea titlu castigand numai 1500 lei”?
    Acum iata, ati avut onoarea sa cunoasteti un doctor in stiinte umaniste care traieste din 1500 lei pe luna.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s