Hotărârea CJCE în cauza C-465/07 Meki Elgafaji şi Noor Elgafaji/Staatssecretaris van Justitie

https://ionutmilitaru.files.wordpress.com/2008/12/curia-cjce.jpg

În analiza condiţiilor de acordare a statutului de refugiat, un solicitant de protecţie subsidiară nu trebuie în mod necesar să dovedească faptul că ameninţările îl vizează în mod special ca urmare a unor elemente proprii situaţiei sale, în ţara sa de origine 

Comunicat CJCE – textul integral al hotărârii este disponibil aici.

Directiva 2004/83/CE[1] are ca obiectiv principal, pe de o parte, să asigure aplicarea de către toate statele membre a unor criterii comune de identificare a persoanelor care au o nevoie reală de protecție internațională şi, pe de altă parte, să asigure un nivel minim de beneficii respectivelor persoane în toate statele membre.

La 13 decembrie 2006, soții Elgafaji au formulat cereri de eliberare a unor permise de şedere temporară în Țările de Jos, însoțite de elemente prin care urmăreau să dovedească riscul real la care ar fi fost expuşi în cazul expulzării către țara lor de origine, în speță Irak. Prin Deciziile din 20 decembrie 2006, ministrul competent a refuzat să acorde permise de şedere temporară soților Elgafaji. Între altele, ministrul a considerat că soții Elgafaji nu dovediseră în mod satisfăcător împrejurările invocate şi, ca urmare, nu demonstraseră existența riscului real privind amenințările grave şi individuale la care pretindeau că sunt expuşi în țara lor de origine.

Ca urmare a respingerii solicitărilor acestora, soții Elgafaji au introdus acțiuni la Rechtbank te ’s-Gravenhage (Tribunalul din Haga), acțiuni pe care această instanță le-a admis. Raad van State (Consiliul de Stat, instanţa administrativă supremă), sesizat în apel, a considerat că prevederile relevante din cadrul Directivei 2004/83/CE prezintă o serie de dificultăți de interpretare şi a hotărât să adreseze Curții de Justiție două întrebări preliminare. Instanța de trimitere urmăreşte să afle în special dacă dispozițiile pertinente ale directivei[2] trebuie interpretate în sensul că existența unor amenințări grave şi individuale la adresa vieții sau a persoanei solicitantului de protecție subsidiară este supusă condiției ca acesta să facă dovada faptului că amenințările îl vizează în mod specific ca urmare a unor elemente proprii situației sale.

Curtea consideră că vătămarea definită în directivă ca fiind constituită din „amenințări grave şi individuale la adresa vieții sau a persoanei” solicitantului[3] acoperă un risc de a suferi o vătămare mai general decât celelalte două tipuri de vătămări definite în directivă[4], care acoperă situații în care solicitantul este expus în mod specific riscului de a suferi o vătămare de un anume tip.

Astfel, în acest caz, sunt avute în vedere la modul mai general amenințări la adresa vieții sau a persoanei unui civil, iar nu violențe determinate. În plus, aceste amenințări sunt inerente unei situații generalizate de „conflict armat intern sau internațional”. În sfârşit, violența în cauză, aflată la originea acestor amenințări, este calificată drept „generalizată”, termen care implică faptul că se poate extinde asupra indivizilor indiferent de situația personală a acestora.

În această privință, este necesar să se precizeze că, cu cât solicitantul este mai în măsură să demonstreze că este afectat în mod specific, ca urmare a unor elemente proprii situației sale personale, cu atât mai redus va fi gradul de violență generalizată necesar pentru a putea beneficia de protecția subsidiară.

În plus, Curtea adăugă că, în cadrul evaluării individuale a unei cereri de protecție subsidiară, se poate ține seama în special:

    de extinderea geografică a situației de violență generalizată, precum şi de destinația precisă a solicitantului în cazul trimiterii către țara în cauză şi

    după caz, de existența unui indiciu serios al unui risc real precum faptul că solicitantul a suferit deja vătămări grave sau a făcut deja obiectul unor amenințări directe cu astfel de vătămări, cu excepția cazului în care există motive întemeiate de a crede că respectivele vătămări grave nu se vor mai repeta, indiciu în funcție de care exigența unei violențe generalizate, necesară pentru a putea beneficia de protecția subsidiară, poate avea un nivel mai scăzut.

Prin urmare, dispozițiile pertinente ale directivei trebuie interpretate în sensul că:

existența unor amenințări grave şi individuale la adresa vieții sau a persoanei solicitantului de protecție subsidiară nu este supusă condiției ca acesta să facă dovada faptului că amenințările îl vizează în mod specific ca urmare a unor elemente proprii situației sale personale;

în mod excepțional, existența unor astfel de amenințări poate fi considerată dovedită în cazul în care gradul de violență generalizată ce caracterizează conflictul armat aflat în curs de desfăşurare, apreciat de autoritățile naționale competente sesizate cu o cerere de protecție subsidiară sau de instanțele din cadrul unui stat membru, atinge un nivel atât de ridicat, încât există motive serioase şi întemeiate de a crede că un civil trimis în țara respectivă sau în regiunea în cauză ar fi expus, ca urmare a simplei sale prezențe în acest teritoriu, unui risc real de a suferi amenințări grave şi individuale.


[1] Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate (JO L 304, p. 12, rectificare în JO 2005, L 204, p. 24, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 52).

[2] Articolul 15 litera (c) din directivă coroborat cu articolul 2 litera (e) din aceasta.

[3] Articolul 15 litera (c) din directivă.

[4] Articolul 15 literele (a) și (b) din directivă, în care sunt utilizați termenii „pedeapsa cu moartea”, „execuția”, precum și „tortura sau tratamentele sau pedepsele inumane sau degradante”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s