Cauza Vilén c. Finlandei (17.02.2009) – lipsa accesului la înscrisurile dosarului încalcă dreptul la un proces echitabil

cedoUnul din elementele conceptului larg de proces echitabil este principiul egalităţii de arme, care impune ca fiecare parte să aibă posibilitatea rezonabilă de a-şi susţine cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o poziţie de dezavantaj substanţial faţă de partea adversă.

Acest drept înseamnă, în principiu, posibilitatea părţilor în litigiu de a cunoaşte orice probă administrată sau argumente invocate, în măsura a influenţa soluţia instanţei, şi de a le dezbate.

Această poziţie nu este periclitată când observaţiile sunt neutre faţă de obiectul judecăţii sau când în aprecierea instanţei nu reprezintă nicio împrejurare de fapt sau argument care să nu fi fost deja antamat în decizia atacată.

Doar părţile în litigiu pot decide în mod corespunzător dacă se află într-una din aceste situaţii; ele decid dacă un înscris este de natură a fi contestat sau nu.

Starea de fapt pertinentă

Reclamantul, dl. Pauli Vilén, a solicitat o indemnizaţie de concediu medical datorită incapacităţii de a munci pentru perioada 3 iunie-31 decembrie 2002. În 10 iunie 2002 medicul reclamantului a eliberat un certificat medical potrivit căruia acesta era incapabil de a munci până în 31 decembrie 2002.

Instituţia de Asigurări Sociale (“KELA”) a respins cererea reclamantului prin două decizii din 28 august 2002, în care dizabilitatea reclamantului era descrisă în detaliu, dar nu a fost considerată incapacitate de a munci.

În 13 septembrie 2002 reclamantul a formulat apel la Direcţia de Asigurări Sociale, care a fost respins în 24 aprilie 2003. În hotărâre nu s-a făcut referire la certificatul emis de medicul reclamantului. S-a reţinut că reclamantul a avut posibilitatea de a contrazice constatările KELA, dar nu s-a menţionat care era conţinutul acestor constatări şi nici dacă reclamantul a şi formulat obiecţiunile.

În 4 iunie 2003 reclamantul a atacat hotărârea la Comisia de Apel a Direcţiei de Asigurări Sociale, cererea fiindu-i respinsă în 15 ianuarie 2004. În decizie nu s-a făcut referire la constatările doctorului reclamantului sau la raportul întocmit în perioada în care acesta a fost în convalescenţă, dintre 8 ianuarie şi 28 ianuarie 2003. Ca şi în hotărârea Direcţiei de Asigurări Sociale, s-a reţinut că reclamantul a avut posibilitatea de a contrazice constatările KELA, dar nu s-a menţionat care era conţinutul acestor constatări şi nici dacă reclamantul a şi formulat obiecţiunile.

În 1 martie 2004 reclamantul a solicitat informaţii cu privire la documentele din dosarul său aflate la KELA. Documentele conţineau mai multe constatări ale unui medic expert, solicitate de KELA în mai multe rânduri. Aceste constatări erau din 10 aprilie, 6 iunie, 22 august, 17 octombrie 2002 şi 18 iunie 2003. Nicio autoritate nu în furnizase anterior copii de pe aceste constatări.

Potrivit informaţiilor provenite de la Guvern, la solicitarea Curţii, constatările medicale în discuţie au fost incluse în dosarul de la Comisia de Apel a Direcţiei.

Dreptul intern relevant

Secţiunea 34 a Legii Procedurii de Judecată Administrativă (hallintolainkäyttölaki, förvaltningsprocesslagen, nr. 586/1996) şi secţiunea 15 din Legea Procedurii Administrative (hallintomenettelylaki, förvaltningsförfarandelagen, nr. 598/1982) prevăd că înainte de soluţionarea cauzei părţile vor avea posibilitatea de a comenta cererile părţii adverse şi orice probă care ar putea influenţa soluţia. Litigiul poate fi rezolvat fără ascultarea părţii dacă se respinge cererea fără a se antama fondul, dacă este respinsă fără întârziere ori dacă ascultarea este vădit inutilă dintr-un alt motiv. Cu scopul de a formula observaţii, o parte va avea acces la înscrisurile nepublice dacă sunt îndeplinite condiţiile conform Legii Transparenţei Activităţilor Guvernamentale.

Secţiunea 11, subsecţiunea 2 din Legea Transparenţei Activităţilor Guvernamentale (julkisuuslaki, offentlighetslagen; 621/1999) prevede:

O parte sau reprezentantul său ori apărătorul nu vor avea acces…la : […]

3) Un memoriu de prezentare, un proiect al unei decizii (draft) sau la un înscris comparabil întocmit de o autoritate pentru pregătirea unei probleme juridice, înainte de finalizarea analizei acelei probleme de către autoritatea în cauză…

În drept

Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 din Convenţie

Reclamantul a susţinut că procedura nu a fost contradictorie, deoarece dosarul de la Comisia de Apel includea opinii medicale pregătite de KELA, care nu îi fuseseră comunicate. A descoperit aceste opinii în martie 2004, când a cerut examinarea dosarului.

Reclamantul a făcut trimitere la cauza H.A.L. c. Finlandei (cererea nr. 38267/97, hotărârea din 27 ianuarie 2004) în care s-a statuat că exista obligaţia Comisiei de Apel de a asigura participarea efectivă a reclamantului la procedură, chiar dacă înscrisurile nu ar fi avut decât o relevanţă scăzută în luarea hotărârii.

Guvernul, făcând trimitere la aceeaşi cauză, H.A.L. c. Finlandei, a negat susţinerea reclamantului că nu a putut participa la proces. S-a învederat că se ceruse de către Comisia de Apel depunerea unei constatări KELA. Cu scopul de a pregăti constatările KELA a desemnat medici-experţi din cadrul său pentru a-şi exprima opinia asupra subiectului. Aceste opinii au reprezentat o parte din documentele preparatorii interne. Guvernul a subliniat că esenţa opiniilor medicale se regăsea în constatarea KELA, care a fost pusă la dispoziţia reclamantului şi a Comisiei de Apel a Direcţiei, aşa cum s-a menţionat în decizia Comisiei din 15 ianuarie 2004.

Ca atare, reclamantul a avut acces la conţinutul opiniilor medicilor-experţi încă din timpul procedurii legate de constatările KELA. Principiul egalităţii de arme garantat de art. 6 par. 1 a fost respectat.

Curtea subliniază că aprecierea caracterului echitabil al procesului se face prin raportare la ansamblul procedurii (a se vedea Dallos c. Ungariei, nr. 29082/95, par. 47, ECHR 2001‑II). Unul din elementele conceptului larg de proces echitabil este principiul egalităţii de arme, care impune ca fiecare parte să aibă posibilitatea rezonabilă de a-şi susţine cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o poziţie de dezavantaj substanţial faţă de partea adversă (a se vedea, printre multe alte autorităţi, Nideröst-Huber c. Elveţiei, 18 februarie 1997, par. 23, Reports of Judgments and Decisions 1997‑I). Acest drept înseamnă, în principiu, posibilitatea părţilor în litigiu de a cunoaşte orice probă administrată sau argumente invocate, în măsura a influenţa soluţia instanţei, şi de a le dezbate (a se vedea Lobo Machado c. Portugaliei, 20 februarie 1996, par. 31, Reports of Judgments and Decisions 1996‑I). Această poziţie nu este periclitată când observaţiile sunt neutre faţă de obiectul judecăţii (a se vedea see Göç c. Turciei [GC], nr. 36590/97, par. 55, ECHR 2002‑V) sau când în aprecierea instanţei nu reprezintă nicio împrejurare de fapt sau argument care să nu fi fost deja antamat în decizia atacată. Doar părţile în litigiu pot decide în mod corespunzător dacă se află într-una din aceste situaţii; ele decid dacă un înscris este de natură a fi contestat sau nu (cauza Nideröst-Huber c. Elveţiei, anterior citată, par. 29). 

Curtea reţine că opiniile în cauză reprezentau considerente ce ţineau de temeinicia apelului reclamantului. Opiniile au fost depuse la Comisia de Apel. Este nerelevant dacă informaţiile din aceste opinii au fost incluse în constatările depuse de KELA, dacă opiniile au fost anterior documente preparatorii interne la KELA şi dacă ar fi avut vreo importanţă în decizia Comisiei sau nu. Din moment ce au fost depuse la dosarul cauzei aflate în faţa Comisiei de Apel, reclamantul era cel în măsură să aprecieze dacă erau de natură a fi contestate. Era prin urmare obligaţia Comisiei de Apel de a permite reclamantului să comenteze opiniile medicale înainte de luarea deciziei finale.

Procedura nu a permis reclamantului să participe la procedura de judecată şi l-a privat de un proces echitabil, cu încălcarea art. 6 din Convenţie.

Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie

Art. 41 din Convenţie prevede:

“Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă.”

Curtea a apreciat că lipsa garanţiilor art. 6 a cauzat reclamantului un prejudiciu moral care nu poate fi reparat prin simpla constatare a încălcării Convenţiei. Apreciind în echitate, Curtea atribuie reclamantului suma de 2.000 de euro cu titlu de daune morale.

Hotărârea va deveni definitivă în condiţiile art. 44 par. 2 din Convenţie.

One thought on “Cauza Vilén c. Finlandei (17.02.2009) – lipsa accesului la înscrisurile dosarului încalcă dreptul la un proces echitabil

  1. Foarte interesanta speta. Personal am un dosar la care nu pot ajunge niciodata, fie ca e la CAB fie ca e la ICCJ, mereu mi se spune ca se afla la studiu, la judecator, la…Situatia asta a aparut de la introducerea actiunii si iata ca acum sunt in al 2-lea proces pe acelasi dosar – contestatie la executare, astfel ca, nici primul dosar nu l-am putut consulta in arhiva, nici al 2-lea! Si cunosc motivele – invinutul este un judecator! Cred ca nu e nevoie de alte comentarii!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s