Cauza Tudor Tudor c. României (24.03.2009) – Case naţionalizate. Practica neunitară în interpretarea bunei-credinţe a chiriaşilor-cumpărători. Valoarea despăgubirilor

cedoPrintr-o decizie definitivă şi irevocabilă reclamantul a fost obligat să lase apartamentul în deplina şi liniştita posesie a fostului proprietar, apreciindu-se că buna-credinţă a acestuia la încheierea contractului de vânzare-cumpărare ar avea relevanţă numai în cazul în care ar fi introdus o acţiune împotriva statului pentru evicţiune.

În aceeaşi perioadă, aceeaşi curte de apel a ţinut cont de buna-credinţă a altor cumpărători ai celorlalte apartamente din acelaşi imobil, respingând acţiunile fostului proprietar.

Deşi anumite divergenţe în interpretare ar putea fi o consecinţă inerentă a oricărui sistem judiciar bazat, ca şi cel românesc, pe o reţea de curţi de apel cu o anumită rază teritorială de competenţă, Curtea europeană a constatat că în această cauză interpretările contradictorii aparţineau aceleiaşi instanţe, care, în plus, reprezenta ultimul grad de juridicţie în această materie.

Curtea observă că la şapte ani de la adoptarea Legii nr. 10/2001, interpretarea unor aspecte esenţiale legate de procedura restituirii este în continuă schimbare şi nu există o dezlegare definitivă a interpretării date de instanţe unor probleme ivite în aplicarea legii (încălcare art. 6).

Curtea a admis excepţia de neepuizare a căilor de atac interne, reţinând că reclamantul-cumpărător putea solicita despăgubiri de la vânzător, în temeiul Codului civil, pentru evicţiune, fie chemând în garanţie statul în acelaşi proces, fie introducând acţiune separată (inadmisibilitate art. 1 Protocol 1).

Starea de fapt pertinentă

Reclamantul locuia din 1973 într-un apartament închiriat de la stat, pe care l-a cumpărat în 13 ianuarie 1997 în baza Legii nr. 112/1995.

Printr-o decizie definitivă şi irevocabilă din 23 mai 1997 a Tribunalului Bucureşti a fost admisă acţiunea în revendicare a fostului proprietar împotriva statului având ca obiect posesia imobilului în care se găsea apartamentul.

Întemeindu-se pe această decizie, fostul proprietar a introdus mai multe acţiuni împotriva persoanelor care cumpăraseră apartamente în aceste condiţii, inclusiv împotriva reclamantului.

Printr-o decizie definitivă şi irevocabilă a Curţii de Apel Bucureşti din 28 ianuarie 2003 reclamantul a fost obligat să lase apartamentul în deplina şi liniştita posesie a fostului proprietar. În motivare s-a reţinut că titlul fostului proprietar, aşa cum a fost confirmat prin decizia din 23 mai 1997, este mai bine caracterizat decât contractul de vânzare-cumpărare al reclamantului. S-a apreciat că buna-credinţă a reclamantului la încheierea contractului din 13 ianuarie 1997 ar avea relevanţă numai în cazul în care ar fi introdus o acţiune împotriva statului pentru evicţiune.

În aceeaşi perioadă, aceeaşi curte de apel a ţinut cont de buna-credinţă a altor cumpărători ale celorlalte apartamente din acelaşi imobil (contracte din 12 decembrie 1996 sau 27 martie 1997), respingând acţiunile fostului proprietar. În 6 aprilie 2006, 9 februarie 2006 sau 14 februarie 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis mai multe recursuri în anulare împotriva hotărârilor pronunţate în aceste cauze, unele dintre ele aflându-se în continuare pe rolul instanţelor. Într-una dintre ele, după rejudecare, a fost admisă acţiunea fostului proprietar.

În ceea ce priveşte situaţia reclamantului, procedurile de evacuare începute de fostul proprietar sunt încă în desfăşurare în faţa instanţelor interne.

Dreptul intern şi jurisprudenţa relevantă

Curtea tratează în cadrul acestei secţiuni mai multe probleme: materia acţiunii în revendicare în dreptul intern, acţiunea în garanţie pentru evicţiune întemeiată pe Codul civil, acţiunea în despăgubiri întemeiată pe Legea nr. 10/2001, jurisprudenţa internă în materia despăgubirilor prin echivalent, evoluţia jurisprudenţei interne în favoarea chiriaşilor.

În drept

Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 din Convenţie

Dacă dispoziţiile Convenţiei nu impun statelor obligaţia de a restitui bunurile confiscate şi cu atât mai puţin de a dispune de ele conform atributelor dreptului lor de proprietate, odată ce a fost adoptată o soluţie de către stat ea trebuie implementată cu o claritate şi o coerenţă rezonabile pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiecţii de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluţii. În această privinţă trebuie subliniat faptul că incertitudinea – fie ea legislativă, administrativă sau provenind din practicile aplicate de autorităţi – este un factor important ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului [Broniowski c. Poloniei, nr. 31443/96, par. 151; Păduraru c. României, par. 92 şi Beian c. României (nr. 1), par. 33].

Curtea a constatat că lipsa de coerenţă pe plan legislativ şi divergenţele de jurisprudenţă din domeniul naţionalizării imobilelor au creat un climat general de incertitudine şi nesiguranţă juridică. Aceeaşi incertitudine a intervenit şi în prezenta cauză: aceeaşi curte de apel a dat interpretări diferite asupra relevanţei bunei-credinţe a cumpărătorului la încheierea contractului cu statul.

Deşi anumite divergenţe în interpretare ar putea fi o consecinţă inerentă a oricărui sistem judiciar bazat, ca şi cel românesc, pe o reţea de curţi de apel cu o anumită rază teritorială de competenţă, Curtea europeană a constatat că în această cauză interpretările contradictorii aparţineau aceleiaşi instanţe, care, în plus, reprezenta ultimul grad de juridicţie în această materie. Totodată, niciun mecanism efectiv nu era disponibil pentru Curtea Supremă în scopul de a rezolva conflictul între deciziile instanţelor inferioare (mutatis mutandis, cauza Schwarzkopf şi Taussik c. Republicii Cehe, nr. 42162/02, decizia din 2 decembrie 2008).

În alte cauze din aceeaşi perioadă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat recursuri în anulare, în cadrul cărora nu rezolva conflictele de interpretare, ci analiza dispoziţii particulare ale legii în cazuri concrete. În plus, această intervenţie era posibilă numai în cadrul unei căi extraordinare de atac, care încălca ea însăşi principiul securităţii juridice (a se vedea cauzele Brumărescu c. României sau SC Maşinexportimport Industrial Group SA c. României).

În final Curtea observă că la şapte ani de la adoptarea Legii nr. 10/2001, interpretarea unor aspecte esenţiale legate de procedura restituirii este în continuă schimbare (aspect tratat la secţiunea Dreptul intern şi jurisprudenţa relevantă) şi nu există o dezlegare definitivă a interpretării date de instanţe unor probleme ivite în aplicarea legii restituirilor.

Deşi nu contestă prerogativa instanţelor interne de a-şi schimba jurisprudenţa, Curtea reţine că, în contextul specific al restituirilor din România, această nouă direcţie a interpretării în favoarea foştilor chiriaşi s-ar putea dovedi a fi doar o schimbare temporară a jurisprudenţei.

Curtea consideră că, în lipsa unui mecanism care să asigure coerenţa practicii instanţelor naţionale, asemenea divergenţe profunde de jurisprudenţă, ce persistă în timp şi ţin de un domeniu ce prezintă un mare interes social, sunt de natură să dea naştere unei incertitudini permanente (mutatis mutandis, Păduraru c. României).

În concluzie, a existat o încălcare a art. 6 din Convenţie şi nu va mai fi analizat art. 14 coroborat cu art. 6 din Convenţie.

Cu privire la pretinsa încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1

Asupra excepţiei de neepuizare a căilor de recurs invocate de Guvern, Curtea a reţinut că reclamantul-cumpărător putea solicita despăgubiri de la vânzător, în temeiul Codului civil, pentru evicţiune, fie chemând în garanţie statul în acelaşi proces, fie introducând acţiune separată. Jurisprudenţa pusă la dispoziţie de Guvern în sensul acordării de despăgubiri în cazuri similare este consistentă, astfel că există un remediu efectiv.

Verificând dacă suma ce poate fi acordată de instanţele interne este suficientă pentru a repara prejudiciul, Curtea a reţinut din jurisprudenţa pusă la dispoziţie de Guvern că persoane în aceeaşi situaţie cu reclamantul au primit cel puţin preţul actualizat şi posibil ca despăgubire diferenţa până la valoarea de piaţă, precum şi valoarea îmbunătăţirilor aduse imobilului.

Deşi Curtea nu poate specula în această cauză asupra finalităţii procedurilor pentru obţinerea despăgubirii, în cazul în care reclamantul le-ar fi urmat, apreciază totuşi că sumele atribuite de instanţele interne în cauze similare sunt semnificativ mai mari decât cele din cauza Pincová şi Pinc c. Bulgariei, în care Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 deoarece reclamanţilor li se acordase în compensaţie numai preţul de vânzare (a se vedea şi Velikovi şi alţii c. Bulgariei sau Kalinova c. Bulgariei).

Deşi legea restituirii nu prevede o acţiune specială împotriva statului, Curtea a apreciat că remediul oferit de Codul civil în cazul reclamantului este suficient pentru a constitui o cale pentru realizarea pretenţiilor, pe care acesta însă nu a urmat-o, motiv pentru care acest capăt de cerere este respins în temeiul art. 35 par. 1 şi 4 din Convenţie pentru neepuizarea căilor de atac interne.

Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie

Curtea a acordat reclamantului 5.000 de euro cu titlu de daune morale, respingând cererea în privinţa daunelor materiale de 10.000 de euro pe motiv că nu există nicio legătură cauzală între încălcarea constatată şi daunele materiale cerute.

Hotărârea va deveni definitivă în condiţiile art. 44 par. 2 din Convenţie.

7 thoughts on “Cauza Tudor Tudor c. României (24.03.2009) – Case naţionalizate. Practica neunitară în interpretarea bunei-credinţe a chiriaşilor-cumpărători. Valoarea despăgubirilor

  1. Se demonstreaza o data in plus ca pentru CEDO cumparatorii ( Legea112/1995 ) sunt propietari si asa cum este normal pentru aceasta categorie de propietari ( pe legea112/1995) se vor acorda, in cazul in care a pierdut imobilul ; SI DESPAGUBIRI CU TITLU DE DAUNE MORALE, deci nu numai materiale asa cum se acorda fostilor propietari.
    STATUL ROMAN DECI VA PLATI MAI MULT PROPIETARILOR PE LEGEA 112/1995 decat fostilor propietari.
    Cumparatorul pe legea112/1995 se arata ca are dreptul de a chema statul in instanta si pentru evictiune.

  2. Va rog sa nu faceti confuzie. Daunele morale acordate in aceasta cauza se datoreaza faptului ca reclamantul nu a beneficiat de un proces echitabil (incalcarea art. 6 CEDO).
    Chiriasii-cumpărători au într-adevăr un „bun” in sensul Convenţiei, dovadă fiind şi cauza Raicu c. Romaniei (în ipoteza specifică a pierderii bunului într-un recurs în anulare), însă asta nu înseamnă că despăgubirile acordate de statul român trebuie să fie mai mari decât cele cuvenite foştilor proprietari.
    A se vedea şi jurisprudenţa în cauzele împotriva Bulgariei.

  3. este o tara de……….. rusine stam 12 ani in teroare cu frica sa nu fim evacuati am cumparat casa in 1997 renovata de noi nu le este rusine basescu sau alti nu mai sunt evacuati imi este scirba de ROMANIA rusine rusine si iar rusine

  4. RUSINE DA . LA FEL AM O SITUATIE SI EU . DESPRE CUM AL CUMPARAT CASA IN 1999, CU ACTE IN REGULA SI ACUMA SINTEM IN CAUSA … RUSINE ROMANIA

  5. suntem o fam de pers cu handicap din buc. si am cump. cu lg 112 in 1997 o casa adapt handic si 2009 propr ne-a evacuat si acum cu un copil ne chinuim sa locuim cu chirie de 250euro
    intr-un bloc fara nici o adaptare si e greu ca statul nu ne-a ajutat cu nimic si ne-a promis doar despag pe care cu aceasta criza nu vom vedea vreun ban deci in concluzie in romania nu se respecta nici o lege care tre sa ne ajute pe noi cei cu handicap

  6. Am pirdut definitiv astept evacuarea acum trb sa dau statul in judecata pt despagubirii

  7. am fost evacuati pe 24 oct acum locuim cu chirie,am dat statul in judecata pt despagubiri ,va rog frumos daca a fost cineva despagubit poate sa imi scrie ,primul termen este anul acesta in mai

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s