Hotărârea CJCE în cauza C-559/07 Comisia / Grecia

curia-cjceDiferenţele între sexe prevăzute pentru vârsta de pensionare şi pentru perioada minimă de serviciu cerută de sistemul elen de pensii civile şi militare sunt incompatibile cu dreptul comunitar.

Aceste norme se limitează să acorde femeilor, în special mamelor, condiţii mai favorabile decât cele aplicabile bărbaţilor, fără a remedia problemele pe care acestea le întâmpină în cursul carierei lor profesionale.

Prin „remuneraţie” se înţelege salariul, precum şi toate celelalte drepturi plătite, direct sau indirect, în numerar sau în natură, de către angajator lucrătorului pentru munca prestată.

Pentru acordarea unei pensii pentru limită de vârstă plătite în raport cu munca prestată, stabilirea de condiţii privind vârsta şi perioadele de serviciu minime necesare, diferite în funcţie de sex, pentru lucrători care se află în situaţii identice sau comparabile, este contrară principiului egalităţii de tratament.

Comunicat CJCE

Tratatul CE[1] interzice orice discriminare în ceea ce privește remunerarea între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin, indiferent care ar fi mecanismul care determină această inegalitate.

Comisia a solicitat Curţii de Justiţie să constate că dispoziţiile Codului elen al pensiilor civile și militare[2] care prevăd diferenţe între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin în ceea ce privește vârsta de pensionare și perioada minimă de serviciu necesară încalcă principiul egalităţii de tratament. Comisia consideră că acest sistem impune condiţii de pensionare mai puţin favorabile pentru bărbaţi decât pentru femei.

Grecia nu a contestat diferenţele de tratament, dar a susţinut că sistemul de pensii elen, în calitate de sistem legal de asigurări sociale, nu ar intra în domeniul de aplicare al tratatului, ci ar cădea sub incidenţa Directivei 79/7.[3] În orice caz, aceste diferenţe ar corespunde rolului social al bărbaţilor și, respectiv, al femeilor și ar constitui măsuri de compensare a dezavantajelor suportate de femei din cauza duratei mai scurte a vieţii profesionale a acestora.

Curtea aminteşte, înainte de toate, că, potrivit Tratatului CE, fiecare stat membru asigură aplicarea principiului egalităţii de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin, pentru aceeași muncă. Prin „remunerație” se înțelege salariul, precum și toate celelalte drepturi plătite, direct sau indirect, în numerar sau în natură, de către angajator lucrătorului pentru munca prestată. Noţiunea de remuneraţie nu include sistemele de asigurări sociale reglementate în mod direct prin lege, ci prestaţiile acordate în temeiul unui sistem de pensii, care depinde, în esenţă, de locul de muncă ocupat.

Aceasta subliniază că, printre criteriile reţinute de jurisprudenţa Curţii pentru calificarea unei pensii pentru limită de vârstă drept „remuneraţie”, numai criteriul muncii prestate (faptul că pensia este plătită lucrătorului în baza raportului de muncă cu fostul său angajator) poate avea un caracter determinant, modalităţile de finanţare și de gestionare a sistemului neconstituind elemente decisive.

Curtea constată că pensia plătită în temeiul codului elen îndeplinește cele trei criterii elaborate de jurisprudenţa Curţii care permit calificarea acesteia drept „remuneraţie” în sensul tratatului:

• este plătită unui grup de lucrători larg și diversificat care – chiar dacă este format din categorii heteroclite de funcţionari, având sarcini și raporturi de muncă total diferite – se distinge prin caracteristici proprii determinate de raportul de muncă cu statul sau cu alţi angajatori publici;

• este calculată în funcţie de durata serviciului îndeplinit;

• este calculată pe baza ultimului salariu.

În continuare, Curtea subliniază că, pentru acordarea unei pensii pentru limită de vârstă plătite în raport cu munca prestată, stabilirea de condiţii privind vârsta şi perioadele de serviciu minime necesare, diferite în funcţie de sex, pentru lucrători care se află în situaţii identice sau comparabile, este contrară principiului egalităţii de tratament.

Acest principiu nu împiedică un stat membru să aplice măsuri care să prevadă avantaje specifice menite să faciliteze exercitarea unei activităţi profesionale de către sexul mai slab reprezentat, ori să prevină sau să compenseze anumite dezavantaje în cariera profesională. Astfel de măsuri naţionale trebuie, în orice caz, să contribuie la a ajuta femeile să își desfășoare viaţa profesională în condiţii de egalitate cu bărbaţii.

Or, Curtea constată că dispoziţiile Codului elen al pensiilor civile și militare nu sunt de natură să compenseze dezavantajele la care sunt expuse carierele funcţionarilor și ale militarilor de sex feminin, ajutându-le în viaţa profesională.

Textul integral al hotărârii este disponibil aici.


[1] Articolul 141 CE

[2] Decretul prezidenţial nr. 166/2000 din 3 iulie 2000.

[3] Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale (JO L6, p. 24, Ediţie specială, 05/vol. 1, p. 192), care permite statelor membre să excludă stabilirea vârstei de pensionare din domeniul său de aplicare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s