LIMITELE LIBERTATII DE EXPRIMARE. POLITICIENI, JURNALISTI, MAGISTRATI – Comentarii si jurisprudenta

Cartea de fata reprezinta prima analiza aprofundata a libertatii de exprimare prin prisma practicii judiciare interne si a jurisprudentei relevante a Curtii Europene a Drepturilor Omului, surprinzand diversitatea intrebarilor pe care le poate genera exercitarea sa in spatiul public, dar si interferentele cu alte drepturi, atribute sau libertati, prin raportare la care i se definesc limitele.

Comentariile autorilor urmaresc aplicarea principiilor pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului le-a impus in jurisprudenta sa ca fiind necesare in orice demers in care se cauta justul echilibru intre libertatea de exprimare si, in special, impiedicarea ingerintelor in sfera vietii private, inclusiv sub aspectul respectarii onoarei, demnitatii si reputatiei persoanei.

Lucrarea poate constitui, pe langa clasicul instrument metodologic necesar mediului universitar, magistratilor si avocatilor, si o foarte utila sursa de repere in functie de care politicienii, jurnalistii si orice alte persoane care se manifesta in spatiul public isi pot exercita libertatea de exprimare.

Autorii Vasile Bozesan, Dragos-Alin Calin, Ionut Militaru, Florin Mihaita, Dorin Pana

Detalii tehnice: Editura Hamangiu

(560 pagini. ISBN 978-606-678-987-5)

Anunțuri

Fişe tematice de jurisprudenţă CEDO

Grefa Curţii Europene a Drepturilor Omului a creat o remarcabilă serie de fişe ce cuprind jurisprudenţa pe diverse teme. Fişele sunt foarte interesante datorită faptului că pun în valoare cauze recente, fiind menţionate chiar şi cauzele pendinte pe rolul Curţii.

Potrivit comunicatului de presă  « La Cour lance des fiches thématiques sur sa jurisprudence » din 30 septembrie 2010, această creaţie se înscrie în cadrul « Planului de acţiune adoptat în urma Conferinţei de la Interlaken » în ianuarie 2010 (a se vedea Declaraţia de la Interlaken din 19 ianuarie 2010). Curtea speră ca efectul unei mai bune cunoaşteri a jurisprudenţei în statele membre va fi rezolvarea litigiilor în cadrul proceselor din faţa jurisdicţiilor interne, în scopul degrevării judecătorilor europeni de numărul mare de plângeri (a se vedea Raportul anual al CEDO pentru 2009).

Continuă lectura

Cauza Kudeshkina c. Rusiei (26.02.2009). Libertate de exprimare. Excludere din magistratură pentru afirmaţii publice

cedoStarea de fapt pertinentă

Reclamanta, d-na Olga Kudeshkina, era judecător de mai mult de 18 ani şi lucra în cadrul Tribunalului Moscova. În 2003, reclamantei i-a fost repartizat un dosar penal privind un ofiţer de poliţie, dl. Zaytsev, cercetat pentru abuz în serviciu (acuzat că ar fi efectuat percheziţii nelegale în cadrul unei anchete asupra unui trafic de imobile în centrele comerciale din Moscova). Părţile sunt în dezacord cu privire la circumstanţele în care d-na Koudechkina s-a retras din dosar. Potrivit reclamantei, preşedintele Tribunalului Moscova i-a retras dosarul în 4 iulie 2003 fără a justifica această măsură; potrivit Guvernului, dosarul a fost retras pentru a fi repartizat unui alt judecător în 23 iulie 2003, pe motiv că reclamanta amânase judecata.

La începutul lunii decembrie 2003, d-na Kudeshkina a acordat mai multe interviuri unor ziare şi unui post de radio rusesc. Ea a declarat în mod special că preşedintele Tribunalului Moscova exercitase presiuni asupra sa pentru a se retrage din dosarul privindu-l pe dl. Zaytsev. Ea a lăsat de asemenea să se înţeleagă că nu era prima dată când instanţele ruseşti erau utilizate în scop de manipulare comercială, politică sau personală.  În 2 decembrie 2003, reclamanta a sesizat comisia superioară de disciplină a magistraturii, plângându-se de presiunile suportate în timpul procesului Zaytsev. Comisia a întocmit un raport, în urma căruia preşedintele Curţii supreme a decis să nu exercite acţiunea disciplinară împotriva preşedintelui Tribunalului Moscova.

Între timp, la o dată necunoscută, preşedintele Consiliului Magistraturii din Moscova a urmărit revocarea reclamantei, căreia îi reproşa că s-a lăsat condusă de o manieră incompatibilă cu autoritatea şi statutul de judecător, pentru că a adus ofensă în mod deliberat sistemului judiciar şi unor judecători, a făcut afirmaţii false susceptibile a induce în eroare cetăţenii şi a submina autoritatea puterii judecătoreşti. În mai 2004, comisia de disciplină a magistraturii din Moscova a decis că reclamanta nu mai poate exercita funcţia de judecător; i se reproşa în special că a divulgat o informaţie factuală specifică privind procedura penală aflată în desfăşurare, înainte ca hotărârea să intre în puterea lucrului judecat. S-a precizat în această hotărâre că poate fi contestată în termen de 10 zile la instanţă.

D-na Koudechkina a contestat revocarea sa în faţa Tribunalului Moscova, care a judecat cauza în primă instanţă. Invocând parţialitatea acestei instanţe, reclamanta a solicitat Curţii supreme să strămute cauza la o altă instanţă. Printr-o hotărâre definitivă din 19 ianuarie 2005 Curtea supremă a respins cererea reclamantei şi a confirmat decizia de revocare.

În drept

Cu privire la pretinsa încălcare a art. 10 din Convenţie

Curtea a observat în primul rând că nu există în interviurile date de reclamantă presei niciun element de natură a susţine acuzaţiile de divulgare a informaţiilor, care au fost aduse de comisia de disciplină a magistraturii din Moscova. Curtea a statuat că plângerile d-nei Kudeshkina privind eventuale presiuni nu au fost respinse într-un mod convingător în urma procedurii interne. Subliniind că reclamanta a criticat public conduita mai multor responsabili şi a afirmat că presiunile asupra judecătorilor erau la ordinea zilei, Curtea a apreciat că reclamanta a adus în discuţie o problemă importantă de interes general demnă de a constitui subiect de dezbatere liberă într-o societate democratică. Chiar dacă d-na Kudeshkina a folosit o oarecare doză de exagerare şi generalizare, instanţa europeană a considerat că este vorba despre un comentariu obiectiv asupra unei chestiuni de mare importanţă pentru public.

În privinţa dubiilor reclamantei legate de imparţialitatea Tribunalului Moscova, Curtea a reţinut că erau justificate, având în vedere că reclamanta formulase acuzaţii la adresa preşedintelui acestei instanţe. Argumentele reclamantei asupra acestui aspect nu au fost examinate în procedura internă, ceea ce a condus la concluzia Curţii că sancţiunea disciplinară a fost aplicată reclamantei cu încălcarea unor garanţii procedurale importante. Curtea a notat în final că sancţiunea în cauză, respectiv excluderea din magistratură a d-nei Kudeshkina, este de natură a avea un “efect inhibitor” asupra judecătorilor ce doresc să participe la dezbaterea publică privind eficacitatea organelor judiciare. Aşa fiind, Curtea a concluzionat că această sancţiune a fost disproporţionată şi că a fost încălcat art. 10 din Convenţie.

Hotărârea cuprinde opinii dizidente şi va deveni definitivă în condiţiile art. 44 par. 2 din Convenţie.